Dieta senzorială
Dieta senzorială este un cumul de activități planificate ce au ca scop identificarea nevoilor senzoriale specifice fiecărui copil. De asemenea, presupune oferirea adecvată a stimulării pentru a asigura funcționalitatea optimă a copilului. În egală măsură acest demers acordă atenție și situațiilor în care copilul se poate supra stimula. În acest caz activitatea se va încheia treptat.
Cum are loc?
- Se realizează zilnic atât acasă (pe cât posibil) cât și în cadrul camerei de integrare senzorială. Dieta cuprinde stimulări tactile, vestibulare și proprioceptive, atent îmbinate în funcție de nevoia și disponibilitatea copilului. Exemplu: periajul wilbarger se realizează cu ajutorul periei speciale de 2-3 ori pe zi.
• Se vor îmbina activități care energizează cu activități care liniștesc dar și activități preferate cu activități solicitante.
• Activitățile au în vedere eliminarea frustrării utilizând JOCUL. Totul se face treptat, prin împrietenirea cu fiecare echipament în parte. Se are în vedere conferirea sentimentului de reușită.
Aspecte importante în stabilirea dietei:
Anamneza:
- În cadrul acestei etape terapeutul cere informații despre sistemul tactil si mai precis despre modul în care reacționează copilul: la tuns, la tăiatul unghiilor, la acceptarea șosetelor sau nevoia permanentă a lor, la modul în care tolerează hainele, etc.
- De asemenea se obțin informații din punct de vedere vestibular:
– Dacă se învârte copilul în jurul propriei axe;
– Dacă obișnuiește să stea cu capul în jos;
– Dacă la spațiile de joacă îi place legănat sau adoarme încă prin acest procedeu;
– Modul în care se raportează la mersul cu mașina. - Sistemul proprioceptiv face obiectul următoarelor întrebări:
– modul de deplasare (ex. mers pe vârfuri) ca modalitate de a-și simți propriul corp;
– dacă obișnuiește să fie încordat uneori sau dacă se izbește de pereți pentru a-și simți corpul ori obișnuiește să stea acoperit cu obiecte grele;
– dacă reușește să stea pe burtă sau în șezut sau dacă a mers cățel.
Metoda observației
A ține cont de aspectele din timpul evaluării și nu numai reprezintă un pas important și ghidează demersul terapeutic. În acest proces este implicat atât terapeutul cât și familia.
Jurnalul de terapie
Statistica ajută mult în acest tip de intervenție de lungă durată. Jurnalul poate fi ținut de terapeut și părinți în mod simultan și adună informații esențiale despre gradul de evoluție al copilului în urma terapiei. Comunicarea, transmiterea feedback-ului si confruntarea informațiilor din jurnalele părintelui și al psihologului vor duce la găsirea celei mai bune strategii de intervenție terapeutică.
PsihoSenzo- Jocul, legătura dintre corp și minte
Integrarea sensorială „mai mult decât un moft”
Este important să punem lentila potrivită pentru a privi prin nevoile copilului, chiar dacă uneori e greu.
A fi legănat in hamac lateral, pe platforma circulară, pe cilindru (înainte-înapoi) sau pe alte dispozitive poate semăna cu o acțiune de timp liber dar, din punct de vedere vestibular, lucrurile stau diferit.
Un rol important îl are modul în care aceste acțiuni sunt ordonate în cadrul unei întâlniri. De exemplu, un copil al cărui creier înregistrează mai greu informația de ordin vestibular va tinde să stea cât mai mult în astfel de leagăne pentru a-și hrăni „pofta”. Aici intervine nevoia de structurare și alternare a activităților după criteriul/criteriile: preferință, nevoie, obiectiv, scop terapeutic, alternarea ariilor senzoriale, etc.
Așadar este de dorit să ne amintim și de celelalte sisteme senzoriale. Din punct de vedere tactil un copil cu deficiență de modulare senzorială va fi defensiv față de stimulii ce vin dinspre celălalt dar suprastimulat când se află în controlul acestor stimuli.
Un exemplu elocvent este acela în care copilul este lăsat lângă o movilă de nisip și acționează în mod stereotip, de exemplu „ploița de nisip”, minute în șir.
Un mod mai elaborat de lucru ar fi să intervenim și să ghidăm acțiunile copilului spre a încărca nisipul cu o lopățică într-un camion aflat în lateral, ocazie cu care se asigură transferul de informații la nivelul emisferelor cerebrale.
Să nu uităm că se pot face activități combinate, cu caracter senzorial și cognitiv, cu accent pe primul aspect, adunând cifre, cercuri, bile colorate în timp ce se stă pe burtă, cu schimbarea poziției obiectelor, pentru a fi nevoit să se orienteze permanent. Se solicită astfel sistemul proprioceptiv.
De asemenea, se conturează planificarea motorie pe care copilul o are în vedere în momentul în care are de găsit răspuns la întrebarea „ce am de făcut acum cu corpul meu când stau pe burtă pe platforma circulară și mi se cere să găsesc cubul?”
Este importantă îmbinarea acțiunilor care energizează cu activități care liniștesc dar și activități preferate cu activități solicitante, ținând cont de potențialul copilului, fără a frustra, oferind sentimentul de joacă și de reușită.
Ulterior acest sentiment conduce la dezvoltarea spiritului de inițiativă pe principiul experienței anterioare plăcute.