Este important să acordăm atenție elementelor conexe ale integrării senzoriale și pentru că lucrul cu propriile senzații presupune colaborarea cu propriile frici, și deci a avea curaj, ar fi important să-l tratam pe …. „NU ai voie”… așa cum se cuvine.

            Creierul nostru este construit să preia partea pozitivă dintr-un mesaj. Un exercițiu foarte simplu ar fi acela în care cineva ne cere să nu ne gândim la un elefant. Imediat ce auzim solicitarea deja știm că este un animal mare, gri, creierul nostru conturându-l. Cert este că într-un fel sau altul elefantul a fost proiectat după numărul de reprezentări achiziționate de fiecare în parte.

            „NU” oprește copilul dintr-o acțiune neadecvată fără a-l orienta spre o altă acțiune viitoare. Dacă se folosește mai rar negația asta nu înseamnă educație fără limite. Copiii au nevoie de siguranță și confort iar limitele clare, ferme, amintite constant aduc elementele necesare dezvoltării lor.
            Un copil care aude mereu „NU ai voie” la rândul său va spune nu. Copiii au nevoie de curaj mai mult decât au nevoie de „NU”.

            Ne cenzurăm atunci când ne mai vine să spunem un cuvânt nepotrivit de teama să nu ne audă copilul dar dacă folosim adesea aceasta formula de negație, aceasta oare nu „se ia” ?!

Sunt utile explicațiile îndreptate către copil?

            Da, oricât de inutile ar părea pentru noi ca adulți avem datoria de a le adapta și ajusta:
„-Dacă te urci aici poți să cazi.” Asta nu exclude, uneori, vătămarea copilului dar cel mai bine se învață din greșeli și cei mici au nevoie să le dăm voie să greșească, oricât de greu ar fi pentru noi.

Importanța oferirii alternativei de a acționa

            Este adevărat că uneori orizontul copiilor este fixat asupra unei acțiuni oricâte alternative i-am oferi. În unele cazuri le este greu să facă alegeri și cu toții știm asta. În această situație se poate opri acea acțiune. Este important să găsim înlocuitori pentru „NU” în următoarele expresii: gata, de ajuns, jocul stă aici la locul lui, etc. Astfel copilul învață că o acțiune se poate termina și prin altfel de cuvinte.
            Un cuvânt, ca și un medicament, folosit excesiv își va reduce rata de eficiență.
             spus, nouă-adulților, ne revine datoria de a ne învinge teama de a nu fi de ajuns și să acceptăm că nu putem crea o lume separată pentru copiii noștri, ferită de pericolele cotidiene. Ar fi poate mai bine să alegem când spunem „NU”.
            Înainte de a ne grăbi din dorința de a nu păți ceva rău copilul, este de dorit să evaluăm sensul acțiunii:
– Face asta pentru că vrea atenție. Copiii au nevoie de conectare și uneori pentru asta apelează la mijloace nepotrivite.
– Se află într-un proces de explorare a spațiului proxim. În acest caz poate este mai bine să adaptăm mediul nevoilor lui, pe cât posibil, în care să poată achiziționa abilități decât să ne expunem spunând mereu: ai grijă, nu, nu mai sări, nu pune măna, etc.
– Este orientat spre un scop neadecvat care l-ar putea duce către un pericol iminent?
            Atunci când credeți că este util să opriți o acțiune care ar putea pune în pericol copilul, asigurați-vă că puteți susține ce ați spus verbal, adică să acționați. Ne putem ghida după proverbul „ Ce spune limba din gură face limba de la pantofi.” 😊

Și totuși, când spunem NU ?

            Atunci când suntem prea departe de copil și avem nevoie să creăm un eveniment șoc, care să oprească (înghețe) copilul din acțiunea sa, situația fiind periculoasă.
Este sănătos acel „NU” izvorât din nevoia de a fi acolo și de a proteja cu adevărat în situațiile limită.

De reținut:

            Copiii au nevoie de un anumit număr de repetări pentru a alege răspunsul adecvat în anumite situații.
            Chiar propriul nostru răspuns la un anumit comportament al copilului poate genera orientarea nepotrivită a acestuia spre o situație nedorită.
            Uneori este necesar să observăm mai mult reacțiile copilului înainte de a opri acțiunea prin negație, aspect cu care ne deprindem în timp, prin exercițiu și răbdare că doar și noi am fost copii, fiecare diferit în felul nostru.
            „NU” poate pune în pericol dezvoltarea relației de atașament sigur.

PsihoSenzo – Jocul, legătura dintre corp și minte