„Copilul tău a făcut nimic” sau cât de important este să fii creativ în relația cu copilul cu autism

Astăzi aduc în discuție necesitatea creativității în abordarea copilului în mod general și a copilului cu T.S.A. în mod particular.
            Satisfacția în muncă mi se pare primordială mai ales atunci când ești implicat într-un proces de lungă durată așa cum presupune lucrul cu un copil atipic.
            Consider că este esențial să fie stabilite obiective clare, tangibile, care să poată fi atinse pe parcursul unei întâlniri. Astfel se evită pe cât posibil frustrarea atât pentru copil cât și pentru terapeut. Sigur că este important să fie obiective de atins, copilul să facă achiziții, cu toții ne dorim asta însă, dacă se întâmplă să fie o zi mai proastă vom considera că nu s-a făcut nimic în acea întâlnire?
            În acest caz cred că e important să ne reorientăm analizând bine reacțiile copilului cu autism. Să ieșim din costumul de specialist fără a ne fi teamă că avem în față un „șmecher” de copil. Acești copii sunt mai degrabă susceptibili de a fi onești decât de a fi șmecheri dar pot învăța comportamente și face asocieri după cum le este mai convenabil când ceva îi sperie sau le este greu să comunice asta, la fel cum și fiecare dintre noi tinde să o facă în această lume plină de scurtături.

Ce putem face?

-să creăm relația de egalitate folosind tot felul de trucuri sau multă tehnică astfel încât copilul să se simtă motivat și într-un minim control care să-i permită să exploreze mai departe alături de noi.

Nu cooperează deși el a ales jocul

– Poate nu face alegeri (deși ar fi de dorit) și nici îi place jocul ales sau deși a ales un joc a făcut-o „ca să scape”
– Poate are nevoie de mai multe motive pentru a se hotărî, de mai mult sens. Uneori este nevoie să te joci singur, până când el, copilul plin de setting-uri sau frici să iasă din carapacea protectoare și să te însoțească.

Importanța reglării așteptărilor

            Contează mult să ajustăm obiectivele, după cum spuneam, și în funcție de cum vine copilul în acea zi. Există riscul să nu reușim ce ne-am propus din punct de vedere cognitiv dar poate copilul are nevoie să fie echilibrat pe sistemele senzoriale sau pe relația de atașament. Copilul se poate bucura mai mult de un joc corp la corp cum ar fi bicicleta sau sacul la moară. Cu siguranță se pot găsi modalități prin care fiecare dintre noi, terapeut, copil sau părinte să aibă sentimentul satisfacției.
            Sunt situații în care, după alegerea jocului, copilul nu participă în mod adecvat la desfășurarea lui și la atingerea obiectivelor propuse dar ne permite nouă să ne jucăm și doar ne urmărește iar în final ajută la strânsul jocului.
            Se pune că a fost acolo?  Unii ar spune că da.
            O observare a modului de lucru folosind lentila potrivită poate reprezenta, uneori, resursa de a merge mai departe chiar și atunci când e mai greu
            Transparența modului de lucru și posibilitatea vizualizării în timp real de către părinți a ședinței de terapie (fără a fi prezenți în mod direct în încăpere) se poate face cu ajutorul sistemului de înregistrare. În acest fel și părintele, simultan cu terapeutul, își poate forma propria părere despre activitatea copilului, aspect care duce la înțelegerea mai bună a concluziilor transmise de terapeut.

PsihoSenzo- Jocul, legătura dintre corp și minte